Coș de cumpărături
0
0,00 RON
PIB-ul României vs. PIB-ul din România (ESSAY INSIGHT – VIRTUAL LIBRARY)
24.09.2025
Eseuri din aceeași categorie:
O radiografie a valorii create și
a valorii pierdute
Dr. Gioni POPA-ROMAN
Când vorbim despre economie, toată lumea invocă PIB-ul României: 383 de miliarde de euro în 2024.
Este cifra oficială, acceptată de INS, Eurostat, Banca Mondială.
Un număr rotund, frumos, care pare să spună totul despre puterea unei țări.
Dar, în realitate, PIB-ul raportat este doar partea vizibilă a aisbergului.
Sub suprafață, ascuns de statistici și cosmetizat în bilanțuri contabile, există un al doilea PIB – "PIB-ul din România" – care ne arată cât valorează de fapt munca, resursele și ideile generate pe teritoriul țării, înainte ca o parte consistentă să fie drenată în afară.
I. PIB-ul oficial: fotografia din vitrină
PIB-ul României, așa cum îl măsoară institutele statistice, este suma valorii adăugate produse și rămase contabilizate aici.
În 2024, cifra oficială a fost de 383 miliarde de euro.
La prima vedere, pare o reușită: România a crescut, e în primele 40 de economii ale lumii, exportă mașini, IT, cereale și energie.
Salariul mediu net a depășit pragul de 1.000 de euro lunar.
Dar acest PIB oficial este doar "cartea de vizită" – ceea ce rămâne după ce o parte din bogăția creată dispare din bilanțurile noastre naționale.
PIB-ul "din România": valoarea reală creată
Dacă adunăm tot ce se produce efectiv pe teritoriul României și adăugăm banii care se scurg anual prin repatrieri de profit, optimizări fiscale și deficitul de cont curent, obținem o altă imagine.
- Deficitul de cont curent: ~30,6 miliarde €/an (8% din PIB) – bani care ies prin importuri nete și plăți externe
- Profituri repatriate oficial: ~12 miliarde €/an (dividende și dobânzi).
- Optimizări fiscale și prețuri de transfer: ~15 miliarde €/an, estimate ca pierderi "invizibile".
Dacă aceste sume ar fi rămas în țară, PIB-ul României nu ar fi fost 383 miliarde €, ci ~441 miliarde €.
Cu alte cuvinte, România pierde anual echivalentul a 58 miliarde € – aproape un buget național complet.
Cum se traduce această pierdere
Dacă diferența ar fi rămas acasă, fața României s-ar fi schimbat radical:
1. Salarii:
- Salariul mediu net actual: ~1.080 €/lună.
- Salariul mediu ipotetic: ~1.680 €/lună.
- Creștere de peste 600 € lunar pentru fiecare angajat.
2. Pensii:
- Pensia medie actuală: ~650 €/lună.
- Pensia medie ipotetică: ~986 €/lună.
- +336 € lunar pentru fiecare pensionar.
3. Sănătate:
- Buget oficial: ~16 miliarde €.
- Buget ipotetic: ~35 miliarde €.
- Spitale moderne, medici păstrați în țară, tratamente de ultimă generație.
4. Educație:
- Buget oficial: ~12 miliarde €.
- Buget ipotetic: ~31 miliarde €.
- Școli renovate, profesori plătiți decent, universități competitive global.
România – țară bogată cu oameni săraci
Această comparație scoate la iveală paradoxul central al economiei românești: se creează valoare uriașă, dar mare parte din ea pleacă.
Statul se mulțumește să primească firimituri prin PNRR (5–7 miliarde €/an, cu condiții dure), în timp ce firmele multinaționale repatriază profituri de ordinul zecilor de miliarde.
Așa se explică de ce România este o țară bogată în resurse și muncă, dar cu cetățeni sărăciți artificial.
PIB-ul oficial e doar oglinda deformantă a unei realități mai complexe, unde PIB-ul "din România" e cu cel puțin 15% mai mare decât cel raportat.
Concluzie inițială
Dacă am reuși să reducem scurgerea anuală de capital și să păstrăm aici măcar jumătate din valoarea pierdută, România ar arăta azi ca o economie central-europeană robustă, cu salarii și pensii apropiate de media UE, cu școli și spitale finanțate decent.
Între PIB-ul României și PIB-ul din România există o prăpastie.
Prima cifră e trecută în rapoarte statistice, a doua se simte în buzunarele goale, în drumurile neasfaltate și în spitalele subfinanțate.
Această prăpastie nu este un accident – este rezultatul unui model economic care a transformat România într-o colonie de consum și forță de muncă ieftină.
II. PIB-ul din România – Fantoma care bântuie PIB-ul oficial
Așadar, România se laudă cu un PIB de 383 de miliarde de euro.
Sărbătorim cifra asta ca pe o zi națională: președinți în frac, premieri în platouri TV, analiști de carton la microfon.
Dar asta e doar vitrina cu bibelouri.
În spatele geamului stă adevărata comoară, PIB-ul din România, care e mai mare, mai gras și mai strălucitor – dar nu rămâne aici.
Dispare prin gaura de șoarece a "investițiilor străine strategice" și se duce în conturi de la Frankfurt, Amsterdam sau Luxemburg.
Contabilitatea coloniei
- Oficial: 383 miliarde €.
- Neoficial: dacă aduni profituri repatriate, deficit de cont curent și jonglerii fiscale, ajungi la aproape 441 miliarde €.
- Diferența? 58 de miliarde, bani care ar fi trebuit să se regăsească în buzunarul muncitorului, în pensia bătrânului, în spitalul copilului.
Dar nu, banii fac teleportare instantaneu: se duc înapoi la mama-corporație, unde "optimizarea fiscală" e sport olimpic.
Noi rămânem cu aplauze pentru "absorbția de fonduri europene", adică 5–7 miliarde € anual cu condiții, interdicții și rapoarte kilometrice.
Exact ca un sclav care primește resturile de la masă și e lăudat că "a mâncat sănătos".
Dreptul românesc: litera moartă
Codul fiscal? E o broșură de glume proaste.
Legea concurenței? O hârtie pe care scrie "mușcă-ți limba".
Statul are pârghii juridice să oprească fuga capitalului, dar nu le folosește.
De ce?
Pentru că politicienii sunt portarii economici ai acestei colonii.
Se ceartă în Parlament pe moțiuni de cenzură, dar la final semnează ordonanțe care legalizează jafurile.
Politicul: câini de pază cu lanț la gât
Clasa politică românească nu guvernează, ci administrează sărăcia.
Rolul ei este să păzească robinetul prin care curge PIB-ul "din România" spre "România lor".
PSD, PNL, USR – sigle diferite, aceeași rețetă: gargară la microfon, obediență la Bruxelles și Berlin.
Degeaba urlă Joseph Stiglitz că arhitectura zonei euro produce divergențe.
La București se ridică din umeri și se votează cu două mâini.
Socialul: România low-cost
Salariul mediu e 1.080 €. Dacă banii pierduți ar fi rămas aici, am fi vorbit de1.680 €.
Pensionarul ar fi luat 1.000 € pe lună, nu 650.
Spitalele ar fi arătat ca în Viena, școlile ca în Olanda.
Dar nu: aici se moare pe holurile ATI, iar copiii învață în școli cu buda în curte.
Concluzie amară
Între PIB-ul României și PIB-ul din România se află o gaură neagră.
Nu e doar o chestiune economică, ci și juridică, politică și socială.
Este dovada că România nu este o economie liberă, ci o economie capturată.
Suntem o țară bogată cu oameni săraci, o colonie care produce valoare și exportă profit, în timp ce importă condiționalități, manuale de "bune practici" și discursuri ipocrite despre "coeziunea europeană".
România e ca o vacă de muls: hrănită prost, bătută zilnic, dar bună de stors lapte.
PIB-ul oficial e doar găleata în care vedem spuma; PIB-ul din România e laptele adevărat, dar curge în alt hambar.
III. PIB-ul din România: vaca mulsă cu logo-uri occidentale
România produce. Muncește. Transpiră.
Sudoarea se adună în cifre oficiale: 383 miliarde € PIB.
Dar adevărata poveste e în PIB-ul din România, care trece de 440 miliarde €, numai că diferența nu rămâne aici.
Este sifonată, feliată, repatriată cu avioane charter de profit.
Și cine mulge vaca? Hai să vedem:
OMV – Petrolul român, dividende austriece
Petrom, odinioară perla energetică a României, a fost dată pe nimic.
Azi, austriecii de la OMV fac profituri record din resursele noastre și repatriază miliarde anual.
Statul român?
Primește câțiva firfirei, redevențe negociate de parcă eram noi chiriași la Viena.
Băncile austriece – Taxa pe sărăcie
Raiffeisen, Erste, BCR – fac profituri obscene din dobânzi uriașe și comisioane inventate.
În loc să finanțeze economia românească, trimit dividende la Viena.
BNR notează: peste 1 miliard € profit bancar în 2023, cea mai mare parte dus în afară.
Retailul francez – Carrefour, Auchan, Leroy Merlin
Românii își lasă banii în hipermarketuri.
Facturile pleacă mai departe, prin "prețuri de transfer".
Mâncarea noastră e taxată de două ori: odată la casă, odată când profitul trece granița.
Micii producători locali? Mor sufocați între rafturi cu marfă importată.
Energie și utilități – Engie, Enel, E.ON
Străinii controlează gazul, electricitatea, distribuția.
Facturile noastre le umflă profiturile lor.
România a ajuns să importe curent în timp ce hidrocentralele noastre stau cu turbinele ruginind.
IT și telecom – Orange, Vodafone, Telekom
România e capitală de IT ieftin.
Creierii românilor produc soft și inovație, dar drepturile de proprietate intelectuală sunt facturate prin Irlanda sau Olanda.
Profitul pleacă, salariile rămân la jumătate din media UE.
Bruxelles – păstorul mulgătorilor
În schimbul acestei mulsori, România primește 5–7 miliarde €/an din PNRR.
Dar cu condiții: reforme dictate, interdicții pe investiții, legi scrise la pachet.
Așa arată "coeziunea europeană": tu îți vinzi carnea pe doi lei, primești înapoi un os cu panglică albastră.
Contabilitatea coloniei
- Oficial: PIB de 383 miliarde €.
- Neoficial: PIB-ul "din România" e de 441 miliarde €.
- Diferență: 58 miliarde € care dispar anual.
Cu acești bani, salariul mediu net ar fi 1.680 €, pensia medie aproape 1.000 €, iar spitalele și școlile ar fi de nivel vest-european.
Concluzia finală
România nu este doar "în UE".
România este în vitrina UE: frumoasă la exterior, dar cu spatele gol.
PIB-ul României este cifra oficială cu care ne mințim, PIB-ul din România este adevărul cu care ne jefuiesc.
Iar hoții nu poartă cagule, ci logo-uri respectabile: OMV, Raiffeisen, Carrefour, Engie.
Românul trăiește din firimituri, în timp ce masa e ridicată și dusă la Viena, Paris, Berlin.
Suntem țară bogată cu oameni săraci.
Nu pentru că n-am produce, ci pentru că produsele noastre sunt furate legal, sub protecția politică a unor guverne slugarnice.
Descarca eseul de mai sus in format PDF de mai jos:
Cuvinte-cheie:
PIB, economie, deficit, profituri repatriate, optimizare fiscală, colonie economică, salarii, pensii, sănătate, educație, multinaționale